Pierderea habitatelor

Sturionii sunt foarte sensibili la modificările habitatului. Habitatele deteriorate le pot afecta imediat perioadele de reproducere, de iernat și de hrănire și, în ultimă instanță, le poate provoca dispariția.

Majoritatea speciilor de sturion din ziua de astăzi se reproduc pe malurile de pietriș curat de pe Dunărea Inferioară, unde își depun icrele înainte de a se reîntoarce în Marea Neagră. Icrele sunt depuse în ape adânci, la o temperatură de cel puțin 9–15 °C.

Populațiile de sturioni au fost grav afectate de pierderea habitatelor adecvate din bazinul Dunării. Îndreptarea și canalizarea fluviului, alături de construcția de diguri de-a lungul malurilor pentru a preveni inundațiile, au avut ca rezultat o reducere dramatică, cu 80%, a albiilor naturale și a zonelor umede care formează un sistem fluvial. Navigația este o amenințare majoră la adresa habitatelor de sturioni, datorată, în principal, activităților de adâncire, îndreptare și dragare a fluviului. Extracția de nisip și pietriș, alături de pescuitul cu trailere de fund, au avut efecte deosebit de dăunătoare asupra populațiilor de sturion.

Lipsa noastră de cunoștințe esențiale despre locurile de reproducere a sturionilor din Dunărea Inferioară înseamnă că habitatele de sturion neprotejate pot fi distruse în mod ireversibil.