Barajele Porțile de Fier și întreruperea migrației pentru reproducere

Migrația pentru reproducere face parte integrantă din ciclul vieții naturale al tuturor sturionilor din Dunăre. Aceasta îi face extrem de sensibili la impactul barierelor fizice, precum barajele.

După ridicarea unui baraj, peștii rămân izolați, fără a mai putea să își încheie migrația către locurile tradiționale de depunere a icrelor. Populațiile de sturion izolate pot fi expuse efectelor negative ale consagvinizării și pierderii diversității genetice.

Amplasat în imediata apropiere a strâmtorii Porțile de Fier (Djerdap) dintre România și Serbia, barajul și lacul de acumulare Porțile de Fier reprezintă cel mai mare astfel de sistem de pe întregul curs al Dunării, fiind format din două baraje principale, Porțile de Fier I și II, construite în 1972, respectiv 1985. Barajelese află la km 942, respectiv km 863 în amonte de Delta Dunării, limitând astfel traseul migrației sturionilor la o lungime de 863 de km pe fluviu și izolând importante zone de depunere a icrelor de pe Dunărea Mijlocie. Barajele Porțile de Fier sunt exploatate în comun de către România și Serbia.

Rapoartele privind capturile de morun (Huso huso) și nisetru (Acipenser gueldenstaedti) au indicat ultimul nivel maxim după finalizarea barajului Porțile de Fier I, ca urmare a prinderii unui număr mare de sturioni migratori aval barajului. În perioada 1972-1976, în josul barajului au fost capturate 115,7 t de morun și nisetru, reprezentând o creștere cu aproximativ 25% comparativ cu perioada de cinci ani anterioară construcției barajului. Cu toate acestea, după 1976 a urmat o prăbușire până la doar 37,3 t în perioada 1980-1984, până la construcția barajului Porțile de Fier II, iar stocurile sunt în continuă scădere de atunci.

Barajele Porțile de Fier nu sunt prevăzute cu echipamente tehnice precum trecători sau ocolitori proiectate pentru a facilita migrația peștilor. Cu toate acestea, capturarea sporadică de sturioni migratori în amonte de Porțile de Fier demonstrează că un număr redus de indivizi reușesc să-și găsească drumul prin ecluzele folosite de nave. WWF sprijină Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea (ICPDR), Strategia UE pentru Regiunea Dunării (EUSDR) și alți parteneri în eforturile de a modifica barajele Porțile de Fier pentru a facilita trecerea sturionilor. Aceasta va fi o importantă realizare pentru conservarea sturionilor din Dunăre și va crește de peste două ori distanța acoperită de aceștia prin facilitarea accesului pe o lungime a Dunării de aproape 1000 de km (până la barajul Gabcikovo din vestul Slovaciei).